Hipertensiunea arteriala secundara (renovasculara)
Afectiunile renale unilaterale si bilaterale pot evolua cu crestera tensiunii arteriale.

In afectiunile renale bilaterale (glomerulonefrita difuza acuta si cronica, pielonefrite cronice, etc.), hipertensiunea arteriala constituie un simptom frecvent si se insoteste de cefalee, vertij, insomnii, parestezii, tulburari de vedere, paloare etc. In afectiunile renale unilaterale, care determina hipertensiune arteriala sunt reprezentate de: leziuni parenchimatoase (hidronefroza, litiaza renoureterala, tuberculoza renala, cancer renal, chist renal) si in cazuri mai rare de leziuni vasculare renale (stenoze ale arterei renale, hipertrofia musculara a arterei renale).

Crestera tensiunii arteriale si retentia de uree in sange si tesuturi, care survin in diferte nefropatii acute si cronice, determina aparitia unor simptome cardiace, nervoase, digestive si respiratorii. Hipertensiunea arteriala secundara, frecventa in nefropatii se asociaza cu palpitatii, tahicardie, dureri precordiale, dispnee si poate induce in evolutie chiar fenomene de insuficienta ventriculara stanga acuta cu edem pulmonar acut.

Semnele si simptomele cardiovasculare sunt reprezentate de:

• Dispneea
• Durerea
• Palpitatiile
• Tusea
• Hemoptizia
• Febra
• Raguseala